You are not alone … ianuarie 15, 2009
Posted by dudeitsclaude in Rambling with Claude.trackback
Acesta este un video facut de unul dintre “amicii virtuali” (adica prieteni din alte tari cu care mai vorbesc from time to time prin intermediul internetului) pe nume Myles din UK care a avut de prin Octombrie pana acuma pe 31 Decembrie o serie de depresii majore care chiar la un moment dat (spre sfarsitul lui Noiembrie) s-a ajuns la “self-harming” si acuma dupa ce a trecut peste tot , a facut un video pentru toti cei care sufera , care sunt singuri … cei ca mine si mai rau dar si pentru cei care nu au nimica ca sa poata sa ii ajute pe cei care sufera sau ca sa vada unele lucruri … . Personal m-a facut sa ma simt putin mai bine si nu , nu imi doresc ca toti pe care ii cunosc sa sufere cum sufar eu dar faptul ca stiu pe cineva care a trecut prin serii de crize care parca nu se mai terminau ma fac sa ma simt in a way like … I am not alone chiar daca e singurul pe care il stiu ca a mai trecut prin asa ceva si nici macar nu il cunosc personal (si probabil nu voi avea prea curand ocazia) insa e singura persoana cu care am vorbit si a si trecut prin ce trec si eu chiar daca el a avut depresii mult mai severe decat am eu (banuiesc ca personalitatea si motivul conteaza foarte mult la capitolul “Cat de grava e depresia”) mai ales pentru un tip care nu sufera de fobie sociala sau de tulburari bipolare . In fine , sper sa va uitati la video si sper sa intelegeti putin mai bine situatiile celor care trec prin asa ceva .
O initiativa admirabila din partea lui. De obicei oamenii refuza sa vorbeasca despre trecut sau despre chestiile care i-au ranit in acel trecut. Dar acest om… wow.. respectele mele. Nu numai ca vorbeste deschis despre depresie and all that dar si ajuta indirect multi oameni care se afla in aceeasi stare.
Personal, mi se pare un lucru foarte bun si foarte bine gandit atata timp cat ar exista acei oameni despre care vorbea care ar fi dornici sa ajute in loc sa te critice sau sa profite de momentele in care te-ai deschis in fata lor, cum multi fac…
In rest, pot doar sa spun ca fie ca avem fobie sociala si/sau tulburari bipolare sau nu, suntem in fond si la urma urmei cu totii oameni. Fiecare dintre noi ne vom simtii ‘very low’ intrand intr-o depresie la un moment dat. Si sunt de acord, conteaza personalitatea si motivul… dar si vointa intr-o mare masura. The way I see it, acest om a trecut prin situatia asta si a iesit cu capul sus pentru ca a avut o vointa puternica si parte de terapie.
Ca sa concluzionez, pentru mine acesti oameni sunt adevaratii invingatori in furtuna care o numim ‘viata’. A duce o viata implinita inseamna a trece prin cel mai nasol moment posibil, pentru a iesi la urma invingator. La urma urmei… ce putem face in viata ? Ne putem multumi cu situatia noastra sau putem sa incercam sa schimbam ceva. Depinde de individ…